Casele Teodorenilor s-au vândut cu 250.000 de euro

Traseu inedit pentru fostele case ale autorului trilogiei „La Medeleni“: vândute în 2005 de contabila de la Cadastru, au ajuns pe mâna unor evrei care recent le-au vândut şi ei unui fost senator din Rădăuţi, Suceava.


Doar 5.000 de euro a fost profitul obţinut în trei ani de foştii proprietari ai caselor şi terenului de pe strada Zlataust.

Două case
Amplasate în spatele Universităţii „Petre Andrei“, la 20 de metri de Hotel Studis, cele două locuinţe sunt înconjurate de un teren de 1.087 mp. Prima locuinţă are o suprafaţă construită de 96 mp, iar cea de-a doua de 104 mp.
În decembrie 2005, soţii Sorin şi Irina Soficu, cea din urmă fiind contabila şefă a Oficiului de Cadastru, au vândut imobilele, cu 245.000 de euro, firmei Besthome SRL Iaşi, la care asociaţi sunt mai mulţi cetăţeni evrei.

Destinaţie necunoscută
Aceştia nu au investit deloc în construcţiile aflate în stare avansată de degradare. În februarie 2009, le-au vândut, la rândul lor, firmei ADH Invest-ment SRL Rădăuţi, pentru 250.000 de euro. Unic asociat la această firmă este Teodor Haucă, fost senator PD de Suceava în mandatul 1996-2000. Haucă nu a putut fi contactat până la închiderea ediţiei, în timp ce fiul său, Sergiu, notar la Popricani, a confirmat achiziţia, dar nu a dorit să comenteze asupra destinaţiei clădirii.
Iniţial monument istoric, „Casele Teodorenilor“ au fost declasate din această categorie printr-un ordin al Ministerului Culturii şi Cultelor din august 2005.

I-a dedicat trei cărţi
Înaintaşii lui Sorin şi ai Irinei Soficu cumpăraseră casele în 1951, de la mai mulţi Teodoreni - Alexandru (Păstorel), Ionel şi Al. O., precum şi de la Dumitru Gr. Sturdza, plătind 90.000 de lei. Ionel, cunoscut pentru volumele sale, „Casa Bunicilor“ sau trilogia „La Medeleni“, a dedicat cărţi acestor case şi împrejurimilor: „Uliţa copilăriei“, în „Casa bunicilor“ sau „Fata din Zlataust“.
Iată ce scria la un moment dat: „E o umilă şi neştiută uliţă de margine de târg. Nu răsfaţă ochiul cu mlădieri de râu gătite în salturi de verdeaţă şi nici nu ispiteşte pasul cu caldarâm sonor. E firavă şi goală: numai pământ şi pietre. Ea e pustnică. A strâns pios tăcerea aruncată de celelalte uliţi şi s-a dat la o parte de ele... Odinioară pe meleagurile acestea stăpânea un sat gospodar...“.

Sfârşit tragic
Ionel a rămas nostalgic după casa copilăriei după ce s-a stabilit la Bucureşti. Din nefericire, s-a stins subit, în 1954, la Tribunal, unde practica avocatura. Avea 57 de ani. Casele din strada Zlataust rămân însă în istorie, cea mare fiind socotită „a lui Ionel şi a lui Păstorel“, iar cea mică „a bunicilor“. În prima se adunau toţi membrii familiei, se făceau lecturi literare, iar oaspeţii ascultau „Caruso“ la gramofon cu trombon.