Colonia speranţei

4  0  0  0 

Colonia speranţei

În ultimii ani, în România se vorbeşte din ce în ce mai mult despre celulele stem: celule care au proprietăţi miraculoase, vindecând boli incurabile. Deja, mulţi tineri cer doctorilor să recolteze de la copiii lor astfel de celule pentru a le depozita în locuri speciale din străinătate sau, de puţină vreme, din România. Până atunci, alţi părinţi sau tineri, adulţi sau bătrâni, iau drumul Beijingului, primul loc din lume unde s-a trecut la următorul nivel: transplantul cu celulele-minune

144 de români cu boli extrem de grave au mers până acum în China pentru a-şi transplanta celule stem. Printre ei, şi două ieşence cu destine cutremurătoare. Una a murit după şase luni de la transplant, în apartamentul ei din Podu Roş. Se pare că, dintr-o dragoste imensă, soţul celeilalte ieşence, procurorul Ioan Ciofu, ar fi luat şpagă pentru a-i putea plăti tratamentul şi a ajuns pe mâna procurorilor anticorupţie. Occidentul respinge, însă, metoda chinezească şi susţine că nu există nicio certitudine asupra eficienţei celulelor stem.

Cele mai îngrozitoare boli de care a auzit vreodată omenirea ajung de câţiva ani într-un singur loc: clinica doctorului Huang Hongyun.

„Ajutaţi-mă!“
„O speranţă pentru mine... Ajutaţi-mă! Numele meu este Burungiu Mădălina, sunt din Tulcea. Povestea mea a început înainte să apar pe lume. N-am mai avut răbdare să aştept nouă luni ca să văd lumina zilei, să mă bucur de viaţă... Şi astfel m-am născut prematur, la doar şapte luni... Nici n-am apucat să deschid bine ochii, să privesc împrejur... şi am căzut într-o mare de necazuri, nesfârşite, ce-mi călăuzesc şi acum paşii, zi de zi...(...)
Acum a apărut o şansă şi pentru mine. Şi-mi doresc atât de mult să pot profita de ea... de singura şansă ivită în 27 de ani de suferinţă... De curând, am aflat că se face transplant cu celule stem olfactive. Am fost fericită pentru moment, însă apoi au apărut problemele. Transplantul se poate face doar în China, la o renumită clinică. Am luat legătura cu ei şi m-au programat pe data de 10 martie 2009.
Pentru a putea merge acolo, am nevoie de 20.000 de euro, sumă mult prea mare pentru mine, pentru posibilităţile părinţilor mei, care ar face orice să mă vadă fericită şi să-mi poată oferi ei această şansă, dar din păcate nu au această posibilitate. (...) M-am gândit să vă cer ajutorul, pentru a putea merge şi eu în China, în speranţa ca operaţia pe care o voi face mă va ajuta să devin o fiinţă normală, să pot să alerg, să dansez, să mă bucur de viaţă“. Mădălina Burungiu, Tulcea, diplegie spastică: bolnavul nu poate merge singur, fiind lipsit de echilibru.


La capătul lumii
Pentru a-şi vedea visul, Mădălina a trimis un mail cu mesajul de mai sus peste tot. S-a scris despre ea, şi-a făcut site, a menţionat contul din bancă - lucrul cel mai important. Mădălina vrea să calce pe urmele celor 144 de români care au văzut în clinica din Beijing salvarea. Dar salvarea a şi avut loc? IEŞEANUL a luat legătura cu câţiva dintre conaţionalii noştri care au fost acolo.
Poveştile lor sunt sfâşietoare: după ani şi ani de suferinţă, au strâns cum au putut banii: şi-au vândut casele, din credite, din împrumuturi la prieteni, din donaţii şi au plecat mii de kilometri într-un loc în care nici nu visau că vor ajunge vreodată. Pentru a fi vindecaţi de acest „Iisus“ cu ochii oblici.


Doctor din Iaşi: „Nu semnez!“
Într-o perioadă scurtă de timp, ieşeanca Roxana Ocraim a trăit un sfârşit şi un început. Întâi i-a murit mama, iar apoi a născut. Decesul a avut loc la şase luni după ce mama se întorsese de la clinica-minune. La 54 de ani, Aurelia Magirescu (foto) era o femeie activă şi sănătoasă, până în urmă cu doi ani, când deodată a început să-i scadă puterea în braţe şi picioare. Verdictul: scleroză laterală amiotrofică, o boală groaznică, fără leac, care duce la atrofierea muşchilor. După trei lunide tratament cu un medicament puţin eficient şi foarte scump, a urmat pista chineză. „Am vândut maşina, am luat credit, ne-au ajutat prietenii şi am strâns cei 20.000 de dolari. Am vrut să obţinem ajutor de la Casa de Asigurări, dar ne-am împotmolit la semnăturile doctorilor. Medicul Dinu Cristian Popescu a spus că nu semnează pentru aşa ceva, că nu este un tratament certificat“, spune Roxana.

Marketing perfect
A urmat deplasarea în China în aprilie-mai 2007 şi injectarea celulelor în cap şi în coloană. „Din ce am înţeles de la ea şi de la tata, care a însoţit-o, condiţiile au fost foarte bune acolo“, spune fiica femeii. Din păcate, întoarcerea nu a adus niciun efect, iar după şase luni Aurelia a murit. „Le-am scris celor de acolo aceste lucruri, dar ei nu au postat pe site decât faptul că nu au existat rezultate pozitive“, afirmă Roxana.
Fiecare pacient are o fişă postată pe site-ul clinicii. Unii apar cu fotografie, evoluţie a bolii, nume, adresă de acasă şi mail, alţii doar cu iniţiale şi boală. Ulterior, după întoarcerea în ţară, fiecare primeşte un e-mail în care este întrebat despre rezultate, răspunsurile fiind postate pe site. O formă de marketing, uneori perversă, cum este cazul Aureliei Magirescu.


Telenovela Ciofu
Pe acelaşi site este prezentată şi Elena (foto), soţia procurorului ieşean Ioan Ciofu, care a fost deja de două ori la Beijing, în februarie şi decembrie 2007. „La prima internare, avea dificultăţi de respiraţie şi înghiţire. Nu putea vorbi“, se spune în fişa ei, care indică aceeaşi boală ca a lui Magirescu. După cea de-a doua procedură, pe data de 14 aprilie 2008, fiica ei, Raluca, le-a scris celor din China, în numele mamei sale: „Nu mă simt prea bine. Îmi merge şi mai rău. Prima operaţie a încetinit evoluţia bolii, dar a doua a înrăutăţit-o“.
IEŞEANUL a încercat să ia legătura cu familia Ciofu săp-tămâna trecută, dar nu a reuşit. Pe lângă starea Elenei, am fi dorit să obţinem o confirmare sau o infirmare a faptului că Ioan Ciofu, arestat, eliberat şi apoi trimis în judecată pentru luare de mită, cu o lună înainte de prima călătorie a soţiei sale în China, ar fi devenit corupt pentru a putea suporta cheltuielile operaţiei.


Există sau nu efect pozitiv?
Marea întrebare care se pune în privinţa transplantului cu celule stem este: are sau nu efect? IEŞEANUL a trimis 25 de e-mail-uri către români care au fost în China şi i-a întrebat despre o eventuală ameliorare/vindecare. Până la închiderea ediţiei au răspuns şapte.
- Constantin Nedelcu, tatăl lui Andrei Nedelcu: „Din punctul meu de vedere, rezultatele au fost spectaculoase“.
- Anda Nicoleta Pacesila: „Din păcate, rezultatele nu sunt foarte mari, sunt mici schimbări, adică am o coordonare mai bună în partea de sus, la mâini adică duc mai bine la gură lingura, paharul etc. , vorbesc mai bine... mici schimbări se văd“.
- Nelu Cristoiu: „Rezultatele operaţiei au fost bunişoare, până acum am trei luni de la implantul cu celule stem, mi s-au îmbunătăţit simţurile mai bine pe partea dreaptă, am mai multă forţă în braţe, am scăpat de ameţeli, am mai multă relaxare a muşchilor“.
- Mariana Mazurchievici, pentru fiica ei: „După implant marea schimbare a fost că fetiţa a început să meargă mai bine, să fie mai atentă, chiar scoate câteva sunete“.
- Beatrice Marin, pentru fiica ei: „Iniţial , pentru noi, rezultatele nu au fost strălucite deoarece fetiţa s-a îmbolnăvit şi nu a beneficiat de tot tratamentul de recuperare. Acum însă, suntem mulţumiţi, avem rezultate foarte bune şi suntem convinşi că am luat o decizie bună făcând această operaţie“.
- Ionuţ Jbanca: „După operaţie mă simt mai bine“.
- Laurenţiu Ene: „După operaţie, rezultatele au fost bune, dar nu spectaculoase“.

Corp de clădire destinat românilor
Fie bune sau rele, efectele nu-i descurajează pe românii care speră la salvare. „Mi-au povestit ai mei că la momentul când erau acolo, se mai aflau internaţi alţi 14 români. Toţi stăteau într-o aripă destinată lor“, spune Roxana Ocraim. „Acolo erau 9 familii de români.. toţi ne-am înţeles foarte bine, a fost foarte bine, am stat o lună pentru tratamente, iar cei de acolo au făcut o bucătărie mare... şi în fiecare zi aduceau fructe proaspete, ouă, pâine, lapte, şuncă, margarină, de toate pentru toţi pacienţii“, îşi aminteşte Anda Nicoleta Pacesila. Mariana Mazurchievici: „Pot spune că am fost o mică familie“.
Beatrice Marin: „Românii de acolo sunt prietenoşi şi se ajută între ei“. Unii dintre cei care au răspuns mail-urilor spun că doresc să se întoarcă acolo şi că au programare, dar că nu le ajung banii şi cer ajutor. „Vreau să vă spun că am făcut mii de dosare la bănci, uzine etc., nimeni nu m-a ajutat cu nimic“, spune Laurenţiu Ene.
Pentru cei mai mulţi dintre ei, urmează un nou front de luptă prin care vor cere ajutorul rudelor, prietenilor, ziarelor, televiziunilor, lui George Becali (două dintre persoanele de mai sus afirmă cu au primit banii necesari de la acesta).
Pentru toţi, clinica este ultima şansă şi ar face orice pentru asta.

Cum se ajunge la Beijing
- Se contactează clinica prin telefon, dar mai ales pe e-mail, şi se trimite un formular medical tip;
- Se primeşte un răspuns cu o programare, indicarea sumei necesare (între 20.000 şi 30.000 de dolari, fără bilete de avion) şi obligativitatea prezenţei unui însoţitor;
- Se ia avionul spre Beijing, via Budapesta, Moscova, Frankfurt, Helsinki, Amsterdam, Paris, Viena sau Londra;
- Aşteptat la aeroport, pacientul şi însoţitorul sunt duşi la clinică (foto)
- După câteva zile, se fac injecţiile cu celule, în cap sau coloană (uneori în ambele);
- După o şedere de 4-5 săptămâni, în care este posibilă şi recurgerea la tratamente tradiţionale gen acupunctură sau reflexoterapie, urmează plecarea acasă;
- Uneori, după 6-12 luni, este posibilă întoarcerea pentru injectarea unei alte doze de celule stem.

1.200 - de pacienţi din 70 de ţări au venit la doctorul Hongyun din 2006

"Deocamdată, cei care lansează vindecarea cu celule stem sunt vânzători de iluzii."

Profesor Vasile Astărăstoae, preşedinte al Comisiei de Bioetică din Ministerul Sănătăţii

Controversa celulelor stem
Sunt sau nu bune celulele stem? - O problemă care a stârnit vii dispute în toată lumea, mai ales în SUA. „Totul este de-abia la nivel de cercetare. Se pare că sunt ceva rezultate pozitive doar pentru boli ale sângelui“, spune profesorul ieşean Vasile Astărăstoae. Conform www.stiinta.info, celulele stem apar în stadiul embrionic al evoluţiei omului. Deoarece se pot diferenţia mai târziu în oricare dintre celulele organismului, au potenţialul de a genera ţesuturi noi sau de a înlocui ţesuturi existente care sunt distruse (la pacienţi bolnavi de Alzheimer sau Parkinson).
Există trei mari categorii de celule stem: celule stem embrionare, celule stem adulte şi celule stem din cordonul ombilical. Deocamdată, în China ele sunt prelevate după crearea unui embrion şi distrugerea lui pentru extragerea celulelor.
De aceea, metoda este controversată, căci ridică problema dacă un embrion este o fiinţă vie, care astfel este omorâtă.