Primul horror românesc, la Iaşi

Vor să aducă lumina reflectoarelor asupra Ia­şului. Deocamdată, au un scenariu, un teaser, o echipă de voluntari şi foarte multe idei.


Doi pentru film
Mitică Sandu are 34 de ani. Filmează nunţi, cumătrii, înmor­mântări. Printre „ocazii“, face taximetrie.  Tudor Diaconu e stu­dent la Politehnică, la Ingi­ne­rie Mecanică. Şi nu aşa, pur şi simplu, ci cu bursă, în an ter­mi­nal. Aparent, cei doi par să aibă puţine lucruri în comun, şi to­tuşi... vor face un film îm­pre­u­nă. Primul film horror 100% ro­mâ­nesc. La Iaşi.
S-au cunoscut acum patru ani, când Mitică a avut nevoie de un tip priceput la calcu­la­toare. S-a întâm­plat să fie Tu­dor. Au de­ve­nit prie­teni. Trupa lui Tu­dor, Crucea Albă (după nu­me­le mo­nu­mentului din fa­ţa Palatului Cul­tu­rii) avea nevoie de un cameraman pro­­­fe­sionist pen­tru a filma video­cli­puri. S-a întâm­plat să fie Mitică.  Deşi ciu­dat pentru un stu­­dent la Ingi­ne­rie Me­ca­ni­că, fil­­mul şi mu­zica nu îi sunt de­loc ne­cu­nos­cute. „Eu am mai re­alizat două scenete pen­tru con­cursul Homemade.ro, dar am ieşit de fiecare dată pe locul doi. Asta, într-un fel, m-a mo­ti­vat să fac ceva mai bun“.
Fa­cultatea e doar materia­li­zarea relaţiei sale de lungă du­rată - din clasa I - cu cal­cu­la­toa­rele, căci tatăl său lucra la Cen­trul de Calcul. Ar fi ales Automatizări şi Calcula­toare, dar era puţin spe­riat de stu­den­ţii cu părul albit timpuriu de a­colo. Oricum, a „ vă­zut, citit, cri­ti­cat“, deci şi-a făcut timp şi pentru marea sa pasiune - cine­matografia.


„O superidee“
Cei doi iubesc Iaşul. Şi filmul. Din asta s-a născut „Legenda Fa­tală“. „Ideea a fost în totalitate a lui“, spune Mitică, arătând în­spre prietenul său. „Dar cu aju­tor în proporţie de 99% din par­tea lui“, completează Tudor.  Acum o lu­nă, informaticianul a spus... „Hai să facem un film. Să fie horror şi să aibă o puternică amprentă locală“. „El a venit cu o superidee, cu „domnişoara“ de la Eter­ni­tatea, şi m-am gândit că putem face ceva de calitate“. Au bătut palma şi s-au apucat de mun­că.
Tudor a lucrat la sce­na­riu. De­mult, o bătrână îi po­ves­tise de Uriaşa de la Eternitatea, de fetiţa care suferea de gigantism, ucisă de tatăl său. I s-a părut un punct bun de pornire. Pentru a-l îmbunătăţi, a cerut ajutorul unui vizionar, pasionat de cul­tu­ra gotică. „Am vrut să fie cât mai bun, pentru a evita prostul gust. Nu e un horror sadic, ci unul în care se lucrează la nivel psi­ho­lo­gic. Pentru că au fost filme fără un strop de sânge, dar la care nu puteai sta în colţul canapelei. În paranteză spus, horror-ul nos­tru va stârni zâmbete, dar va rămâne ceea ce este... un hor­ror“.
A cerut păreri. Au fost de tot felul, dar cele mai multe din­tre cele negative s-au izbit de lipsa fondurilor. „În primul rând, mi s-a spus că fără bani nu pot face nimic. Adică un film clasa B, de o minimă calitate“. Dar nu a re­nunţat. Au ieşit cu maşina prin oraş, au filmat 45 de minute şi au dat naştere unui teaser care poa­te da frisoane şi care aproa­pe con­vinge că „blestemul e aproape“.


Căutăm sponsori
Problemele de care s-au izbit aceştia, de la începuturi şi până în prezent, fac mai degrabă parte din categoria „reticenţa la români“. Parţial de înţeles, căci horror-urile nu au o tradiţie la noi, cele „turnate“ până acum în Ro­mânia fiind, de fapt, co­la­borări, producţii stră­i­ne. „Mulţi au spus că „Nu, nu pot să joc într-un horror“, dar, în cele din urmă am găsit oameni care să joace din pasiune, prac­tic, ca voluntari, pentru că bani nu avem“. 
A! Banii... „Am avut ofer­­te de la companii mari, dar trebuia să în­tre­­ru­pem filmul cu re­clame de prost gust şi asta nu ac­cep­tăm... Am stri­ca o peliculă de 125 de minute“. Ac­cep­­tă pu­bli­citatea subtilă, în film, cu adolescenţi care beau suc de-un fel, fac cum­pă­rături de la un anumit su­per/hiper­market şi lista poate continua, dar com­promisurile se încheie aici, de dragul fil­mu­lui şi al pu­bli­cului. Cam ce buget le-ar tre­bui pentru a realiza filmul fără griji? „Ne e teamă să ne gândim“. 
Cât despre ele­men­tele de re­cu­zită de care ar avea nevoie, lucrurile sunt tot com­pli­cate. Spre exem­plu, o am­bu­lanţă. Au cerut su­por­tul in­sti­tuţiei şi nu l-au pri­mit. Mitică are prieteni care l-ar putea ajuta la nevoie, neoficial, dar ei ar avea apoi de suferit. În cazul unei maşini de poliţie, situaţia e asemănătoare. Speră, totuşi, că vor obţine apro­bările necesare. Nu exclud un apel de urgenţă „pe viu“, cu victime aparent rea­le, ca ultimă soluţie. Oricum, pes­te o lună, aten­ţie: se trage!


Uriaşa se întoarce
„Legenda fatală“, după cum povesteşte scenaristul prin­ci­pal, se anunţă a fi un film deloc plictisitor. Trei planuri aparent distincte se intersectează la mis­te­rioasa Uriaşă. „În câteva cu­vin­te: doi moldoveni, trei stu­denţi şi un grup de adolescenţi“. Moldovenii, Vladimir şi Jigodie (poreclit aşa după firea sa “no­bi­lă“), „nişte hoţi de mâna a şap­tea“, primesc o misiune de la un aşa-zis rachet din Chi­şi­nău. Trebuie să transporte o valiză până la un şmecher din Iaşi. „Ideea e că ei nu ştiu ce se află în valiza aia. Sunt aşa de proşti, că nici măcar nu-i in­te­re­sează“.
Într-un mod foarte ciu­dat, vor stârni râsul unui public cu inima strânsă: sunt idioţi, stân­gaci şi ghinionişti. „Ei vor fi comicul şi moldovenismul fil­mu­lui, toată frumuseţea Mol­do­vei“. Studenţii au un proiect de cercetare pen­tru facultate. Fără să vrea, redau „viaţă“ spiritului Uriaşei. Citesc declaraţia falsă a tatălui cri­mi­nal şi de aici o ade­vă­rată cursă, mai mult sau mai puţin reuşită, pentru supra­vie­ţu­ire. În cele din urmă, ajung la adolescenţii care chefuiesc la Ciric, contami­nân­du-i şi pe aceş­­­tia cu blestemul care îi ur­mă­rea. Că se întâlnesc şi cu va­liza moldovenilor, e inevitabil. Că inteligenţa le animă curio­zi­tatea, la fel.
Dar filmul oferă mai mult de atât, multe întâmplări care îl fac verosimil, fără a-i altera ten­siu­nea psihologică. „Vrem să facem „altceva“, com­parat la... ce nu există la noi“. Fără sânge, fără monştri, doar cu experienţa unor pasionaţi de film, iubitori ai Iaşului şi ai poveştilor sale. Şi cu o valiză care conţine CEVA...