Scleroza, o boală tratabilă

Scleroza multiplă afectează sistemul nervos central, imagistica prin rezonanţă magnetică fiind eficientă în depistarea ei

Scleroza multiplă este o boală a sistemului nervos central. Mielina (substanţă lipidică ce înconjoară fibrele nervoase ale substanţei albe) este afectată în diverse zone, cunoscute sub numele de plăci sau leziuni. Când mielina este distrusă sau lezată, capacitatea nervilor de a transmite impulsurile nervoase la sau de la creier este afectată, apărând astfel diversele simptome ale sclerozei multiple.
 

Afecţiune autoimună
Nu se cunoaşte cauza precisă a bolii. Conform cercetărilor, scleroza multiplă este o boală autoimună (sistemul imunitar atacă propriile ţesuturi), anticorpii creaţi de organism acţionând împotriva structurilor proprii.
Boala nu este direct ereditară, deşi studiile arată o predispoziţie familială. Debutul afecţiunii se manifestă prin ameţeală, ataxie, probleme de înghiţire, tremurat. Scleroza poate produce paralizia parţială sau totală.
Majoritatea pacienţilor cu scleroză multiplă au doar o parte dintre aceste simptome. Maladia poate afecta: vederea (apare vederea dublă sau în ceaţă); echilibrul; concentrarea; rezistenţa la efort (oboseala fizică sau intelectuală cronică); coordonarea mişcărilor; vorbirea. Scleroza în plăci atinge, în principal, adulţii tineri de ambele sexe, cu predominanţă feminină (60% dintre cazuri).
 

Rezonanţa magnetică
Diagnosticul de scleroză multiplă se pune, în principal, pe baza semnelor. Apariţia bruscă a unor tulburări care atestă o atingere multifocală (mai multe focare) şi regresia lor rapidă în câteva zile sau în câteva săptămâni, la un adult tânăr, sunt caracteristice bolii.
Actualmente, imageria cu rezonanţă magnetică (I.R.M.) este  procedeul care permite cel mai bine să fie vizualizate plăcile demielinizate, cu margini mai mult sau mai puţin regulate.
Tratamentul puseelor se bazează pe corticoterapie în doze puternice, administrată de preferinţă in perfuzii timp de câteva zile în mediu spitalicesc, dar şi prin injecţii intramusculare şi pe cale orală. Se utilizează, în anumite cazuri, imunosupresoare. Tulburările sunt tratate, de asemenea, specific: tratament medicamentos al incontinenţei urinare, reeducare prin kineziterapie, vizând întărirea musculaturii etc. Statisticile arată că oamenii ce suferă de scleroză multiplă pot şi au o viaţă aproape normală. Tratamentul timpuriu va ajuta prevenirea complicaţiilor asociate acestei afecţiuni.

 



30% - dintre pacienţii cu scleroză multiplă muncesc şi după 20 de ani de boală

 

 

 

 

Versiune mobil | completa